Fatele dentare

Datorită rezultatelor spectaculoase pe care le aduc într-un timp extrem de scurt, faţetele dentare au devenit unele dintre cele mai populare proceduri de cosmetică dentară.

Faţetele dentare reprezintă pelicule subţiri de porţelan folosite pentru a recrea aspectul natural al dinţilor, fiind o soluţie de succes în situaţii în care dintele original prezintă mici imperfecţiuni de formă sau culoare, dar şi în cazul în care există dinţi fracturaţi, spatii între dinţi sau dacă poziţia incorectă a dintelui provoacă probleme legate de muşcătură.

Există, însă, unele voci reticente cu privire la acest tratament din cauza temerii că pe lângă avantajele privind aspectul estetic, riscăm totodată şi afectarea structurii naturale a dintelui.

  • Avantajele faţetelor dentare

    Probabil că principalul avantaj pe care îl iau în considerare cei care optează pentru faţetele dentare este acela că estetica dintelui este îmbunătăţită rapid cu ajutorul lor. Faţetele dentare se realizează în foarte puţine etape, astfel că într-un timp record pot fi eliminate eventuale inconveniente, cum ar fi modificări de culoare, de formă, dinţi fracturaţi sau cu obturaţii vechi, care s-au colorat în timp.

    Dacă faţetele dentare sunt folosite ca alternativă a albirii dentare, avantajul lor este acela că nu se colorează, cum se întâmplă în cazul dinţilor naturali şi obturaţiilor, nemaifiind necesară repetarea procedurii de albire. În plus, spre deosebire de coroanele artificiale, faţetele au o grosime mai mică, protejând astfel gingia, şi necesită o şlefuire superficială, fără scoaterea nervului, aşa cum se întâmplă în cazul coroanelor dentare.

    Un alt motiv important pentru care sunt alese faţetele este acela că spre deosebire de dinţii naturali ele rezistă la pete cauzate de cafea, ceai şi fum de ţigară, fiind realizate din materiale de ultimă generaţie. Din fericire, pentru că sunt sculptate în mod individual şi personalizat pentru fiecare pacient, este aproape imposibil ca cineva să observe diferenţa dintre faţetă şi dinţii naturali.

  • Dezavantajele faţetelor dentare

    Cel mai evident dezavantaj al faţetelor dentare este acela că şlefuirea dintelui pentru aplicarea faţetei este o procedură ireversibilă, iar dintele va trebui să fie acoperit toată viaţa cu faţete sau coroane, a căror culoare nu mai poate fi schimbată după cimentare.

    În plus, odată cu ataşarea faţetelor de dinte, este foarte posibil să îşi facă apariţia o anumită sensibilitate la temperaturi calde şi reci din cauza şlefuirii smalţului dentar. Din fericire, această senzaţie dispare de obicei, în decurs de câteva zile.

     

    Cei care iau în calcul aplicarea de faţete dentare nu trebuie să treacă cu vederea nici costurile acestei proceduri, atât în ceea ce priveşte aplicarea faţetelor, dar şi întreţinerea lor. În primul rând, faţetele dentare sunt mai costisitoare în comparaţie cu o obturaţie (plombă) sau coroană dentară de porţelan, iar odată ciobite sau crăpate ele nu pot fi reparate, ci doar schimbate cu o faţetă nouă, ceea ce înseamnă costuri suplimentare.

    În plus, ele trebuie înlocuite în timp, deoarece gingia, odată cu înaintarea în vârstă, se retrage, iar dintele de dedesubt devine vizibil şi se poate caria.

    Faţetele dentare nu sunt recomandate pacienţilor care scrâşnesc noaptea din dinţi (bruxism), care au dinţii foarte tociţi sau oclud (muşcă) cu dinţii muchie pe muchie, deoarece riscul ca faţetă să se spargă şi să sară este foarte mare. Gutiera de protecţie poate ajuta în acest sens, însă riscul de deteriorare rămâne, astfel încât în aceste cazuri este recomandat să fie luate în considerare alte opţiuni.

    Deşi aspectul estetic pe care îl aduc este, cu siguranţă, unul de impact, există cazuri în care faţetele dentare nu pot fi aplicate. Spre exemplu, faţetele dentare nu pot fi folosite pe dinţi care prezintă denivelări (înghesuiri) mari, deoarece ar trebui şlefuit foarte mult din ei pentru a-i aduce în acelaşi plan şi nici pe dinţi cu plombe sau fracturi dentare foarte mari, deoarece rămâne foarte puţin smalt de care să adere.

    Deşi informaţii despre faţetele dentare sunt disponibile la tot pasul, vizita la medicul specialist este cea mai sigură cale de a afla dacă ele reprezintă o opţiune potrivită de tratament şi pentru a evalua alte soluţii alternative disponibile. Chiar şi în cazul în care hotărârea de a obţine zâmbetul perfect cu ajutorul faţetelor dentare a fost luată este recomandat să revenim în mod regulat la medicul dentist pentru o întreţinere profesională cu o pastă specială, non-abrazivă, şi pentru ca medicul dentist să examineze periodic dantura.

Albirea dentara

  • Albirea dentara

    Albirea dentară este o procedură cosmetică deseori utilizată pentru îndepărtarea petelor căpătate în urma consumului de cafea, vin roşu sau tutun. Ea se realizează de către un medic stomatolog profesionist, al cărui scop este eliminarea petelor şi restaurarea culorii naturale a dinţilor.

    Albirea dinţilor este în principiu recomandată persoanelor care au dinţi sănătoşi, cu gingii fără probleme şi care nu au fost supuşi tratamentelor. Hipersensibilitatea dentinară şi dinţii cu fluoroze sunt contraindicaţii ale albirii dentare.

    Tratamentul de albire dentară este unul dintre cele mai solicitate servicii de estetică dentară, acest fapt fiind o reacţie a importanţei tot mai mare pe care societatea contemporană o acordă înfăţişării exterioare. În aceste condiţii nu este de mirare că albirea dinţilor este o procedură solicitată în special de persoanele supuse atenţiei ochiului public.

     

    Aceste tratamente cosmetice diferă în privinţa eficacităţii, costului, durabilităţii şi a afectelor secundare, însă albirea dinţilor se referă în general la aplicarea compuşilor peroxidici pe dinte, cum ar fi peroxidul de hidrogen. Aceşti agenţi penetrează smalţul şi albesc dentina, treptat, în timp.

    Gradul de albire a dintelui variază în funcţie de mai mulţi factori: tipul de pete, concentraţia agentului de albire din produsul utilizat, timpul în care agentul de albire acţionează pe dinte şi frecvenţa cu care tratamentul este repetat.

    Există câţiva paşi necesari înaintea unui tratament de albire a dinţilor. În primul rând medicul stomatolog trebuie să stabilească dacă pacientul este un bun candidat pentru această procedură: albirea dinţilor nu este recomandată femeilor însărcinate sau celor care alăptează, persoanele cu boli gingivale sau eroziune dentară, copiilor până în 15 ani şi persoanelor cu dinţii foarte sensibili sau alergice la peroxid.

    Procedura de albire nu este recomandată nici pacienţilor care au carii decât după tratarea acestora. “Candidaţii” ideali pentru albire sunt cei care vor să scape de petele galbene de pe smalţ. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că este posibil ca la final să se instaleze o sensibilitate dentară.

  • Albirea dentară în cabinet

    Cunoscută şi ca albire cu lampa, aceasta este cea mai recomandată şi populară modalitate de albire dentară. Principalul argument pentru albirea în cabinet este faptul că ea este realizată direct de către medicul stomatolog profesionist iar substanţele şi procesul sunt realizate cu precizie si sub direct control.

    În procesul de albire se utilizează un gel special de albire bazat pe peroxidul de hidrogen şi o lampă speciala pentru albire. Aplicarea gelului şi timpul petrecut sub lampă sunt monitorizate cu atenţie de către un stomatolog.

    Albirea în cabinet poate duce la o albire a dinţilor cu 10 tonuri. În funcţie de nivelul de colorarea al dinţilor un pacient poate avea nevoie de până la trei şedinţe de albire în cabinet.

    Tratamentul de albire în cabinetul stomatologic se desfăşoară în modul următor: medicul izolează gingiile pentru a le proteja – cu gel sau baraj de cauciuc şi aplică gelul cu peroxid pe suprafaţa externă a dinţilor. Apoi se proiectează o lumină specială – leduri sau laser – pe suprafeţele dentare, timp de 30 – 60 minute. Albirea laser a dinţilor este considerată a fi cel mai eficient şi mai sigur tratament de albire, dar este totodată cel mai costisitor.

    Cu cât culoarea dinţilor se îndepărtează de la galben spre vineţiu şi cenuşiu, cu atât petele sunt mai greu de îndepărtat. Dacă vă aşteptaţi ca după tratament să beneficiaţi instantaneu de dantură albă strălucitoare, este posibil să fiţi dezamăgiţi. Albirea presupune deschiderea nuanţei de alb cu câteva grade, rezultatul final depinzând de natura şi gravitatea petelor asupra dintelui, iar obturaţia se poate evidenţia inestetic. Procedura de albire executată de către medicul stomatolog are cea mai mare eficienţă, deoarece se foloseşte cea mai mare concentraţie de peroxid: până la 38 %. Tratamentul poate dura în jur de 3 şedinţe, iar în urma acestuia pacienţii vor avea dinţi cu până la 3 – 8 nuanţe mai albi. Rezultatul albirii durează în medie 2-3 ani, dar se poate repeta după această perioadă.

    Tratamentele de albire dentară sunt considerate a fi proceduri stomatologice sigure atunci când sunt efectuate corect, de către profesionişti.

    Există însă cazuri speciale, când apar unele efecte neplăcute. Printre acestea se numără hipersensibilitatea dentinară şi iritaţia gingivală. Un alt efect neplăcut este coloraţia inegală a dinţilor – acest lucru apare atunci când pacientul are şi dinţi artificiali, doar cei naturali căpătând o nuanţă mai albă.

    Menţinerea nuanţei albe a dinţilor necesită un efort special: evitarea alimentelor şi băuturilor colorate, o igienă orală impecabilă şi continuarea tratamentului efectuat în cabinet cu un tratament disponibil la domiciliu.

  • Albirea dentară la domiciliu

    Albirea dentară acasă presupune ca pacientul să îşi aplice singur o gutieră special realizată care conţine gel de albire. Procesul este asemănător unui tratament şi efectul de albire al danturii se obţine în mod treptat.

    Cum se realizează albirea dinţilor?

    Simplu! Totul începe cu o vizită la medicul dentist pentru o analiză amănunţită şi o evaluare a necesităţii acesteia. Dacă se optează pentru demararea procedurii, medicul va trimite la laborator mulaje pentru a realiza două gutiere din plastic transparent ce se vor mula pe suprafaţa dinţilor, lăsând totuşi un spaţiu milimetric între acestea şi suprafaţa dentară, spaţiu ce va fi umplut mai apoi de gelul de albire.

    Cu ajutorul gutierelor, gelul stă în contact strâns cu smalţul şi nu irită gingia pentru că excesul se îndepărtează foarte uşor. Perioada de aplicare este de 5 zile pentru fiecare arcadă, de la 1,5 ore până la 6 ore, în funcţie de concentraţia gelului (care este pe bază de peroxid de hidrogen).

    Produsele profesionale de albire, pe care le poate recomanda medicul dentist, conţin peroxid de hidrogen (o substanţă cu efect de albire) şi ajută la eliminarea petelor aflate atât la suprafaţa dinţilor, cât şi în profunzime. Trebuie ştiut că pastele de dinţi îndepărteaza coloratiile extrinseci ale dinţilor ajutandu-i sa ajunga la nuanta naturala.

  • Cauze ale îngălbenirii dinţilor

    Colorarea şi pătarea dinţilor au numeroase surse, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă, suntem şi mai expuşi acestor probleme. Principalele cauze sunt reprezentate de factori genetici, antibiotice şi anumite alimente care pătează. Dinţii pot fi coloraţi în mod intern sau extern.

    Colorarea internă este cauzată de schimbările din smalţ şi dentină. Principalele cauze ale colorării interne sunt: expunerea la nivele ridicate de fluor, tetraciclină sau alte antibiotice şi intervenţii iatrogene.

    Colorarea externă este cauzată în principal de factori precum alimentele şi substanţele pe care le introducem la nivelul cavităţii bucale. Spre exemplu, îngălbenirea dinţilor este cauzată de fumat, cafea sau ceai. Unele legume şi fructe pot contribui şi ele la colorarea dinţilor (curcuma, turmeric şi boia de ardei).

    Astfel, putem clasifica cauzele îngălbenirii dinţilor în următoarele categorii:

    1. Băuturi – Cafeaua, ceaiul şi vinul roşu au pigmenţi puternici care se ataşează la suprafata exterioară albă a dintelui.
    2. Tutun – Gudronul şi nicotina sunt două substanţe prezente în tutun care afectează dinţii. Gudronul este negru în mod natural iar nicotina incoloră devine galbenă la contactul cu oxigenul. De asemenea, ele sunt substanţe lipicioase care ajută alimentele să rămână ataşate de suprafaţa dintelui..
    3. Vârstă – Pe măsură ce avansăm în vârstă, stratul de smalţ se subţiază şi dentina devine mai evidentă, iar ca urmare dintele devine mai opac.
    4. Medicamente – Anumite medicamente precum antibioticele sau cele pentru hipertensiunea arterială pot duce la îngălbenirea dinţilor pe măsură ce avansăm în vârstă. De asemenea, tratamente precum chimioterapia pot contribui la colorarea lor. Tetraciclina poate cauza pete galbene maronii iar fluorul pete albe cretoase.

Intrebari frecvente

Albirea dinţilor afectează smalţul?

Substanţele acreditate folosite astăzi (carbamida şi peroxidul de hidrogen), nu produc daune structurii dentare, atâta timp cât sunt utilizate cu discernământ, la recomandarea medicului dentist.

Dinţii se albesc de fiecare dată?

Peroxizii nu pot albi dintele când avem de a face cu afecţiuni hematologice, hepatice sau ale fluorozei dentare, pentru că, în aceste cazuri, coloraţia apare din interiorul dinţilor.

Contraindicaţii

Albirea dinţilor nu este recomandată în aceste cazuri:

-femeilor însărcinate sau care alăptează

-copiilor cu vârstă sub 16 ani, întrucât pulpa dentară a acestora este încă în dezvoltare

-pacienţilor cu multiple leziuni carioase care îşi pot albi dinţii abia după ce se tratează toate leziunile.

-persoanelor alergice la substanţele utilizate în albire sau celor ce suferă în general de sensibilitate dentară

-celor care au retracţii gingivale şi rădacini dentare expuse, zone pe care protecţia smalţului dentar este absentă

Când ne albim din nou dinţii?

Procedura de albire poate fi reluată fără riscuri după 2 sau 3 ani.

Igiena după albire

După albire, igiena dentară este extrem de importantă inclusiv pentru ca efectul de albire să dureze mai mult. Se recomandă vizita la medicul stomatolog la cel puţin 6 luni pentru curăţarea profesională a dinţilor.

Share