Parodontologie

Parodontologie

• 1. Sângerările gingivale.

  Sângerarea la periaj, la folosirea aţei dentare sau la consumul unor alimente reprezintă un prin semn al paradontozei. Acest fenomen se explică prin faptul că bacteriile şi toxinele lor din placa bacteriană provoacă o infecţie care face ca ţesuturile să fie predispuse la sângerare.

• 2. Durere, roşeaţă sau umflarea gingiilor fără motiv aparent.

  Unul dintre răspunsurile de apărare ale sistemului imunitar este inflamaţia gingiilor, o reacţie prin care organismul încearcă să izoleze bacteriile care cauzează boala şi să împiedice răspândirea lor în alte părţi ale corpului.

  80% din cazurile de parodontoză au drept cauză acumularea de bacterii din placa bacteriană, iar organismul reacţionează la atacul acestora. Este important să tratăm infecţia înainte că bacteriile să fie transportate în fluxul sanguin spre alte zone ale corpului. Ba mai mult, unele studii arată că există o legătură între parodontoză şi numeroase afecţiuni (cardiace, diabet etc.), deci încă un motiv pentru a stopa din stadiu incipient evoluţia acestei boli.

• 3. Retracţia gingivală.

  Inflamaţia va determina distrugerea ţesutului parodontal şi expunerea rădăcinii dintelui, acesta apărând mai lung. Nu în ultimul rând, rădăcina expusă este mai sensibilă la durere şi se poate caria uşor.

• 4. Respiraţia urât mirositoare (halitoza).

  Halitoza are numeroase cauze, una dintre ele fiind prezenţa resturilor alimentare între dinţi, sub linia gingiei. Acesta afectează interacţiunea cu persoanele din jur şi confortul personal şi, de asemenea, este asociată frecvent cu boala parodontală.

• 5. Dinţii care încep să se mişte.

  Dinţii care se deplasează din poziţia lor obişnuită şi modificarea muşcăturii reprezintă un semn că osul   s-a retras atât de mult, iar rădăcinile sunt atât de puţin implantate în os, încât chiar şi forţele normale din timpul masticaţiei determină deplasarea dinţilor.

• 6. Prezenţa puroiului între dinţi.

  Acesta este un indiciu clar al infecţiei parodontale în stadiu avansat, reprezentând rezultatul luptei organismului împotriva infecţiei bacteriene.

  Gingivita este primul stadiu şi singurul reversibil al bolii parodontale, astfel încât este esenţială recunoaşterea primelor semne ale acestei afecţiuni. Parodontoza în stadiu incipient poate fi detectată de medicul stomatolog în timpul controalelor de rutină. Soluţii moderne, precum terapia cu ozon, laserul, intervenţiile chirurgicale parodontale etc., vor ajuta la păstrarea dinţilor cât mai multă vreme pe arcadă.

  Nu în ultimul rând, menţinerea unei igiene corecte (periaj de cel puţin 2 ori pe zi, folosirea aţei dentare sau a duşului bucal zilnic) şi detartrajul periodic sunt esenţiale pentru menţinerea sănătăţii dinţilor şi a gingiilor. Bolile parodontale sunt afecţiuni cronice de natură infecţioasă, cauzate de flora microbiană din cavitatea bucală. Acestea afectează gingia şi ţesuturile de susţinere a dintelui. Afecţiunile parodontale sunt foarte periculoase, iar netratarea lor poate duce, pe termen lung, la pierderea dinţilor.

  Cauzele apariţiei acestei îmbolnaviri sunt numeroase şi diverse. Sunt incriminaţi diverşi factori precum cei genetici, endocrini, psihologici, de mediu, bolile profesionale, obiceiurile vicioase, stilul alimentar şi de viaţă nesănătos.

  Cu toate acestea, cei mai importanţi factori rămân placa bacteriană şi tartrul, adevărate medii de cultură pentru numeroase bacterii. Boala parodontală evoluează în 3 stadii: gingivita, parodontita superficială şi parodontita profundă.

  În prima fază, apar următoarele semne: inflamaţia gingiei, adică gingivita, manifestată prin modificarea culorii spre roşu violaceu, papile inflamate îndepărtate de pe dinţi, dureri, senzaţie de prurit gingival, sângerari la periaj.

  Treptat, boala evoluează spre structurile profunde, gingia începe să se retragă de pe dinţi, antrenând apoi şi osul alveolar şi dezvoltând aşa-numitele pungi parodontale.