În general, recomandarea specialiştilor este ca această procedură să fie efectuată o dată la 6 luni, dar este posibil ca frecvenţa detartrajului să varieze de la o persoană la alta. Acest lucru se explică prin faptul că depozitele de tartru se formează mai repede sau mai încet în funcţie de pH-ul şi compoziţia salivei fiecărei persoane, de măsurile de igienizare aplicate acasă (periaj, folosirea aţei dentare, duşul bucal, apa de gura).
Pe măsură ce înaintam în vârstă saliva devine mai groasă sau tartrul se formează mai mult decât de obicei dacă mâncăm într-o anumită parte. Alţi factori care afectează formarea tartrului includ sarcina sau anumite medicamente. Dacă există vreun motiv din cauza căruia tartrul se se formează mai rapid, detartrajul ar trebui efectuat mai des, iar medicul specialist va şti să recomande o frecvenţă potrivită pentru fiecare pacient în parte.
La început, tartrul este alb-gălbui. În timp, de la alimentele consumate şi uneori de la ţigări, el capătă culoarea maronie. Apare într-un interval de 12-24 de ore de la ultimul periaj, ducând la formarea cariilor şi la apariţia bolilor parodontale. Detartrajul este absolut necesar pentru prevenirea bolii parodontale, dar și pentru încetinirea evoluției sale. Tartrul poate apărea la orice vârstă, atât la adulți, cât și la copii. Îndepărtarea tartrului se poate face numai de către medic prin detartraj.
Detartrajul face parte, în mod obligatoriu, din cadrul igienei buco-dentare şi a prevenirii îmbolnăvirii gingiilor. În funcţie de localizarea lui pe dinte în raport cu marginea gingivală, tartrul dentar poate fi supragingival sau subgingival. Zonele predispuse la depunerea tartrului sunt: faţa internă a dinţilor de jos, faţa dinspre obraz a molarilor de sus, dinţii nefolosiţi în masticaţie, dinţii înghesuiţi, zonele în care igienizarea este neglijată, suprafeţele punţilor şi protezelor dentare.
Mulţi pacienţi fac greşeala de a se opune detartrajului pe care medicul îl practică, în mod curent, chiar de la prima şedinţă, făcând obiecţia ca înlăturarea pietrei le-ar slăbi dinţii. Medicul va trebui să-l convingă pe pacient că înlăturarea pietrei nu numai că nu-i poate aduce nici un neajuns, ci dimpotrivă, este o intervenţie absolut necesară unei bune stări a dinţilor. Detatrajul se poate realiza manual, cu ajutorul ultrasunetelor sau cu instrumentar sonic. Este recomandat ca un detartraj să se efectueze o dată la 6 luni, pentru pacienţii cu lucrări fixe şi implanturi o dată la patru luni, iar fumătorii ar trebui să efectueze această operaţiune o dată la 3 luni. După detartraj este posibil să mai rămână mici depozite de tartru care se pot îndepărta printr-un periaj profesional. În concluzie, trebuie să se ştie că detartrajul face parte, în mod obligatoriu, din cadrul igienei buco-dentare şi a prevenirii îmbolnăvirii gingiilor.
Respectarea recomandării medicului specialist şi realizarea detartrajului în mod periodic este necesară deoarece dacă sunt lăsate neîndepărtate, depozitele de tartru se acumulează în cantităţi din ce în ce mai mari, atât deasupra, cât şi sub nivelul gingiei, producând în timp parodontoza. În plus, cu cât amânăm mai mult detartrajul, cu atât creşte sensibilitatea datorită inflamaţiei gingivale produse de tartru şi placă.
